Incarcarea nejustificata a costurilor daunei de catre terti prestatori – o posibila sursa de frauda cu impact major in piata de asigurari auto
Bucuresti, 14 martie 2018. Industria de asigurari este principala interesata sa stopeze frauda, avand in vedere ca asiguratorii sunt cei care suporta costurile crescute, iar efectele negative ale acestor anomalii se rasfrang asupra clientilor printr-un nivel crescut al primelor.
UNSAR atrage din nou atentia asupra faptului ca riscul cel mai mare poate veni din zona reglementarii, uneori lacunare, care poate permite unor terti prestatori de servicii si din zona unitatilor service auto sa incarce nejustificat costurile daunei.
In timp ce societatile de asigurari au tarife de referinta stabilite de un actuar independent contractat de Autoritatea de Supraveghere Financiara, in cazul service-urile auto sunt practicate tarife cu diferente de 300-400% pentru acelasi serviciu.
Efectuarea unor calcule exacte privind numarul si valoarea fraudelor ar putea porni numai de la monitorizarea cazurilor de frauda efectiv dovedite in baza unor hotarari judecatoresti, nu si a celor pentru care exista doar suspiciuni de frauda. De asemenea s-ar putea adauga calcule privind majorarea costului cu despagubirea precum si o estimare referitor la dosarele care, in baza unor termene prea stranse, nu mai pot fi verificate corect. Din informatiile pe care UNSAR le detine in prezent, nu exista o statistica oficiala in privinta procentajului fraudelor din sectorul RCA. Se poate vorbi doar de estimari generale care pot fi folosite cu rezervele de rigoare, dat fiind caracterul lor speculativ si a lipsei de exactitate a cifrelor vehiculate.
Repararea autovehiculului si plata despagubirilor
In spatiul public se face o confuzie intre plata despagubirii stabilite in conformitate cu legea, care reprezinta o obligatie a asiguratorului si repararea autovehiculului avariat care intra in sarcina pagubitului utilizand unitatile service auto ca prestatori de servicii de reparatie. Dorim sa atragem atentia asupra faptului ca asiguratul nu are obligativitatea de a-si repara masina la unitatile service cu care asiguratorul are contract.
Firmele de asigurari si-au extins gama serviciilor, incheind parteneriate cu diverse unitati service in scopul de a scuti clientul de drumuri inutile, prin efectuarea platii despagubirii direct in contul unitatii reparatoare. Prin aceasta nu trebuie sa se inteleaga faptul ca asiguratorul “repara” masina pagubitului sau ca pagubitul RCA este obligat sa-si repare masina numai in service-urile agreate de asigurator. Pagubitul RCA este liber sa incaseze despagubirea, chiar si in avans, urmand sa-si aleaga singur service-ul unde doreste sa execute ulterior reparatia. Asa cum s-a aratat anterior insa (vezi atasament), exista cazuri in care service-urile pot creste artificial si nejustificat costurile reparatiei daca aceste costuri se suporta din asigurarea RCA. Incarcarea excesiva a tarifelor in cazul anumitor unitati service pe baza faptului ca in final asiguratorul este cel obligat sa plateasca despagubirea nu reprezinta altceva decat o forma mascata de imbogatire fara just temei, menita sa perturbe echilibrul firesc de pe piata asigurarilor si sa loveasca in final tot in consumatorul de asigurari.
Dreptul unitatilor reparatoare de a-si stabili in mod liber tarifele de manopera nu trebuie sa dea nastere unor abuzuri si sa duca la practicarea unor tarife diferite pentru aceleasi prestatii dupa cum costurile sunt acoperite din asigurarea RCA sau de catre beneficiarul reparatiei.
Indiferent de dimensiunea fenomenului, frauda in segmentul RCA imbraca diferite forme, care in final au ca efect cresterea costurilor cu polita de asigurare.